Ioan Chiriac - o personalitate culturală marcantă a satului Vancicăuți






     Duminică, 1 iulie 2018, la Vancicăuți, raionul Noua Suliță, a avut loc o manifestare spiritual-culturală dedicată protoiereului Ioan Nichita Chiriac, unul dintre cei mai excelenți dirijori, muzicieni și rapsozi populari de pe Valea Prutului. Organizată de către Societatea Bibliotecarilor Bucovineni din regiunea Cernăuți, în parteneriat cu familia Chiriac, Casa de cultură Vancicăuți și Parohia Bisericii Ortodoxe Sf. Dumitru, manifestarea memorială marchează 125 de ani de la nașterea părintelui Ioan Chiriac (1893-1986) și 80 de ani de când corul căminului cultural „Spiru Haret” din Vancicăuți, dirijat de această personalitate talentată a obținut premiul I la Concursul Național de muzică corală din București (1938), organizat de Fundația Culturală „Principele Carol”. Evenimentul comemorativ a debutat la orele 12:06, cu o slujbă de pomenire oficiată de către părintele paroh Ioan Mițiței la monumentul ilustrului om de cultură, aflat în curtea Bisericii Sf. Dumitru. La slujbă au asistat numeroși enoriași, oameni de cultură, profesori, reprezentanții Primăriei din localitate, rudele regretatului preot, în special feciorul Ipolit Chiriac și nepoata Sabina Ursachi.

     Cea de-a doua parte a manifestării s-a desfășurat în incinta Casei de cultură, unde a avut loc un simpozion spiritual-cultural și o expoziție de fotografii prin care participanții au zugrăvit în câteva cuvinte amintiri despre vrednicul promotor al valorilor identitare și culturale românești. În cadrul întrunirii, printre oamenii care l-au cunoscut sau care au auzit de la părinți despre activitatea culturală și faptele părintelui Ioan Chiriac, au ținut prelegeri: Eduard Ogranovici, profesor de istorie și membru al Societății Bibliotecarilor Bucovineni, profesorul pensionar Ipolit Chiriac, feciorul lui Ioan Chiriac, profesoara Sabina Ursachi, nepoata regretatului preot, Ioan Mițiței, preotul paroh al Bisericii Sf. Dumitru, Aurica Foca, secretarul Consiliului sătesc Vancicăuți, Vladimir Rața, șeful Casei de cultură și alții.

     Manifestarea s-a încheiat cu un recital de muzică populară susținut de profesorul Vladimir Rața și discipolii săi - Rostislav Saca, Igor Oleinic, Marin Apopii, Mariela Eremia și Andrei Caba.



Ion Nichita Chiriac

     Născut la 6 ianuarie 1893, decedat la 2 iulie 1986, în satul Vancicăuți, regiunea Cernăuți, din parinți Nichita și Axenia, țărani agricultori săraci, Ion N. Chiriac a fost un mare muzician, dirijor și excelent rapsod popular de pe Valea Prutului.

     La vârsta de 4 ani, micuțul Ionică era un fel de copil-minune al satului. Cânta cu tatăl său la două voci; băiatul intona perfect vocea a doua la interval de terță. La cinci ani, citea curent din toate cărțile școlare, iar la șapte ani scria într-o caligrafie ce uimea pe toți din jur. În anul 1906, s-a dus singur la școală, iar în anul școlar viitor a continuat școala după sărbătoririle Crăciunului, așa că, într-un an și jumătate, a terminat cursurile școlii primare cu media maximă și diplomă de merit. Tot în același timp, a învățat să cânte din fluier, devenind punct de atracție și admirație la petreceri, nunți, cumătrii.

     Încă din copilărie, Ion Chiriac a fost puternic influențat de cântecul popular românesc și, mai ales, de cel instrumental pe care îl practica cu multă pasiune. În felul acesta, și-a însușit tot repertoriul muzicii din sat, condus de Gheorghe Cruțu, violonist, tatăl sau cobzar și violonist și Ionică Chiriac, toboșar. Cu acest taraf a cântat la toate ocaziile din satul natal, ba chiar această formație a fost invitată să cânte și în satele vecine, la nunți, cumătrii, hore etc.

     O deosebită influență asupra dezvoltării sensibilității muzicale tânărului Ionică, a avut mai ales corul bărbătesc din sat care, cu regularitate, în fiecare duminică sau zi de sărbătoare, cânta la biserică. Fiind dotat de la natură cu fină sensibilitate și fidelă memorie muzicală, el și-a însușit un bogat și variat repertoriu de cântece tradiționale de pe Valea Prutului. A participat la clăci, șezători, la prășit, secerat, desfăcat, a ascultat cum cântă femeile la spălat rufe, la ghilit pânza, când coseau, torceau, depănau sau legănau copiii.

     Toate acestea au contribuit la formarea lui Ion Chiriac ca minunat rapsod, reprezentant de seamă al cântecului popular de pe meleagurile respective.

     La vârsta adolescenței, a învățat să cânte pe note, de la Axente Prisecaru, dirijorul corului bisericesc de pe vremuri.

     Pentru a-și asigura existența, s-a angajat copist la judecătoria din Noua Suliță.

     În anul 1910, a intrat la școala medie de doi ani din localitatea Zarojani, pe care a absolvit-o într-un an (1911), cu media maxima și diplomă de merit. După absolvirea acestei școli, s-a prezentat la examenul de admitere și a reușit să se înscrie la Seminarul pedagogic din Soroca. Nu a putut urma cursurile, deoarece a fost chemat în armată și seminarul nu dădea amânare decât pentru un an școlar.

     Întorcându-se în sat, în anul 1912, a înființat corul bisericesc mixt.

     În anul 1912, în satul Vancicăuți exista cor bisericesc format din bărbați, oameni căsătoriți. Corul bărbătesc era condus de Axente Prisecaru, dirijor talentat, care împreună cu Nichita Chiriac împărțeau funcția de cântăreț bisericesc. Repetițiile corului se făceau, cu rândul, pe la casele coriștilor.

     Acest cor a avut deosebită importanță în educarea enoriașilor în aceea ce privește dezvoltarea și desăvârșirea sentimentului religios de pe o parte, iar pe de altă parte a avut rol esențial în pregătirea bazei psihologice pentru înființarea și dezvoltarea corului mixt care va continua activitatea la un nivel superior.

     Această pregătire psihică a ușurat activitatea lui Ion Chiriac de a înființa, instrui și conduce noul cor de factură mixtă. În timpul zilei, ocupa funcția de vânzător la cooperativa de consum din sat, iar seara făcea repetiții la cor. În această perioadă, ca autodidact, a studiat vioara, trompeta, clarinetul, flautul, acordeonul, chitara, mandolina, limba franceză, engleză, germană, rusă. Așa de bine cunoștea aceste limbi încât, după anul 1930, dădea lecții și medita elevii de la diferite licee, care rămâneau corigenți și pentru a promova clasa erau obligați să dea examen.

     Serviciul militar l-a satisfăcut ca subdirijor la orchestra regimentului.

     Întorcându-se în sat (1919), a continuat cu organizarea și instruirea corului mixt, iar pe de altă parte a înființat orchestra populară din sat, cu care a cântat la nunți, petreceri, hramuri, etc. Între timp, s-a angajat ca agent fiscal, fiind avansat, în scurt timp, ca perceptor și apoi inspector la finanțe.

     În anul 1926, Ion Chiriac a fost ales primar, când, cu sprijinul și la îndemnul său, în sat s-a construit al doilea local de școală cu patru săli de clasă, sala de bibliotecă, sala pentru atelier școlar, cancelarie, cel mai frumos edificiu de pe Valea Prutului din acea perioadă (care din păcate nu a fost păstrat)...

     Între timp Ioan Chiriac a îndeplinit funcția de contabil la cooperativa din sat și la Banca populară. În anul 1929, a fost reales iarăși primar. Dar nemulțumit de slujbele și funcțiile pe care le-a îndeplinit, care, de fapt, nu-i aduceau satisfacții artistice, în anul 1930 a ocupat postul de cântăreț la biserica din sat, când s-a dedicat cu deosebită pasiune și abnegație muzicii. Corul mixt a fost reorganizat și completat cu cei mai talentați, devotați și apropiați săteni.

     Repetițiile se făceau separat, pe voci, iar concomitent cu studierea partiturii, membrii corului au fost inițiați în citirea, intonarea notelor și teoria muzicii.

     Fiecare corist în parte și-a dezvoltat deprinderi vocale de interpretare la nivel de solist. La repetiții se practica cântarea individuală, în duet, trio și cvartet. În felul acesta, datorită nivelului superior de interpretare, slujbele religioase erau adevărate concerte de muzică bisericească. Popularitatea corului și a dirijorului său devenise remarcabilă.

     Între timp, dirijorul Ion Chiriac a predat ore de muzică la mulți tineri din sat, pe care i-a inițiat în descifrarea partiturilor și le-a format deprinderi de a cânta la diferite instrumente. A fost flacăra culturii, care a educat o pleiadă de muzicanți printre care compozitorii: Stepan Sabadaș și Serafim Buzilă, lăutarii Gheorghe Balta Toader Captari, Ion Balta ș. a.

     Simultan cu muzica religioasa, corul și-a însușit un variat și bogat repertoriu de piese din muzica universală, națională și prelucrări de muzică populară românească.

     Corul a organizat multe turnee în diferite sate și unele localități mai însemnate ca Hotin, Lipcani, Cernăuți, Noua Suliță. Remarcăm turneele organizate în fiecare vară în satele din județul Botoșani: Hudești, Alba, Darabani, Havârna, Păltiniș, Victoria și altele.

     Trebuie de menționat faptul că în toate localitățile, concertele erau organizate în două etape: partea întâi se desfășura la biserică, prin interpretarea răspunsurilor liturgice, încheindu-se cu un concert religios, iar partea a doua, pe scena Căminului cultural, unde se interpretau cântece din repertoriul universal, național și local.

     Cu ocazia concertelor organizate în alte localități, cântecele populare locale au produs cele mai vii aprecieri, unele, la cerere, interpretate de mai multe ori, au fost însușite de diferiți interpreți din satele respective.

     De altfel, cântecele populare au călătorit spontan și în mod permanent pe ambele maluri ale Prutului. Gospodinele se întâlneau la ghilit pânza, bărbații scoteau piatra din Prut pentru confecționat sobe, fântâni, veneau cu cirezile de vite și turmele de oi la adăpat, iar în timpul repaosului se întâlneau, cântau și își împrumutau unii de la alții cântece intonate cu vocea sau cu fluierul.

     Amintim ca țăranii din localitatea Vancicauți arendau sau lucrau în parte pământul arabil pe moșiile boierilor Ciolac și Frank din Hudești și Alba, județul Botoșani. Oamenii de pe ambele maluri ale Prutului se vizitau la hramuri și se înrudeau prin căsătorii.

     Feciorii din Vancicauți se căsătoreau cu fete din Alba, Hudești sau alte sate și invers. Alta forma de împrietenire și trai în buna înțelegere și colaborare erau cumătriile. Oamenii de pe o parte și alta a Prutului își botezau copii, unii la alții, prilej de petrecere și adâncire a prieteniilor.

     În perioada sărbătorilor de iarnă, colindătorii din localitatea Baranca, Hudești, inundau satul Vancicăuți cu urături și colinde care de care mai frumoase și mai interesante.

     În cadrul concursului de coruri sătești, organizat în zilele de 7-8 iunie 1938 de către Fundația Culturală Principele Carol, la București, corul din Vancicăuți, dirijat de Ion Chiriac, a interpretat cântece populare locale, armonizate simplu și natural, obținând premiul 1.

     După concert, dirijorul Ion Chiriac a fost invitat de către profesorul G. Breazul acasă, pe strada Principesa Elena nr. 36. Invitația nu a fost onorată, deoarece coriștii se grăbeau să meargă acasă la prășitul porumbului și a sfeclei de zahăr, care era în toi, temându-se să nu scape aceste culturi „în buruieni”, iar dirijorul lor nu se putea despărți de membrii corului.

     În afara de concurs, corul a interpretat piese din repertoriul local, la Ateneul Român, Arenele Române și Radio.

     La data de 8 iunie 1938, ansamblul coral a cântat la Radio București și Ateneul Român, zece cântece din creația românească. La data de 21 mai 1939, corul din Vancicăuți a participat la Festivalul corurilor ce s-a desfășurat la Hotin.

     În anul 1940, dirijorul Ion Chiriac a fost asaltat de nenumărate scrisori din toată România prin care i se solicitau partituri cu cântece locale. Astfel de scrisori au venit de la Oradea, Alba Iulia, Timișoara, Bacău, Constanța, Roman, Buzău și multe alte localități.

     Corul și dirijorul său fiind cunoscuți în toată țara, erau invitați sa dea răspunsuri liturgice și să organizeze spectacole în diferite localități.

     Datorita bogatei, multiplei și fructuoasei activități cultural-artistice desfășurata de cor, îndrumat cu competența și pasiune de către dirijorul Ion Chiriac, satul Vancicauți s-a detașat apreciabil față de celelalte sate în privința numărului și calității intelectualilor pe care i-a dat țării în perioada dintre cele două războaie mondiale.

     În anul 1942, Ion Chiriac a obținut diploma de absolvire a seminarului de patru ani pentru cântăreți bisericești.

     În anul 1945, la Cernăuți, dascălul Ion Chiriac a fost hirotonisit preot, ocupând parohia Vancicăuți, unde a slujit până la 1 iulie 1979 când a fost pensionat.

     În acest timp, corul a continuat să participe la liturghie, fiind dirijat de un ucenic, iar în concertele publice din localitate și cele din turneu corul a fost dirijat de preotul Ioan Chiriac.

Pavel Dilion

Surse și literatură:

1. Pavel Dilion Foclor muzical din zona Vancicăuți – Cernăuți  Ion N. Kiriak Microbiografie. – Iași: Graphix, 1994

2. Amintirile locuitorilor satelor Vancicăuți și Costiceni



Mai multe pe:





















































Comentarii