#Vancicăuți 9 mai 2011, comemorarea consătenilor căzuți în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial
La 9 mai 2011, în satul Vancicăuți din raionul
Noua Suliță, au avut loc, acțiunea de comemorare și parastasul în memoria
consătenilor căzuți în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial. La evenimente
au participat: veteranii celui de-al Doilea Război Mondial, veterani ai Războiului
din Afganistan, copilașii de la grădinița de copii, elevii de la școală, tineri
și adulți.
Cu cuvinte de felicitare la cei prezenți s-au
adresat primarul Marian Calancea, directoarea școlii Aliona Prisacari, șeful
organizației de veterani Nicolae Carp, veteranii Mihail Calancea, Vladimir
Anichitii, președintele colhozului
«Vancicăuți» („Calea leninistă”) Sergiu Gaisan ș. a. Preotul paroh Ion Mițiței
a înfăptuit un parastas.
Tragică a fost soarta tinerilor din
Vancicăuți. Unii au fost mobilizați de Armata Roșie în 1941 și au murit în
timpul retragerii, iar alții au nimerit în așa-numita „trudarmia” (Armata de
muncă). Astfel de soartă au avut sute de tineri recruți din Vancicăuți, al
Ținutului Hotin, participanți la cel de-al Doilea Război Mondial.
Dumitru Ogranovici, fiul lui Mihai (21/02/1915
– 30/11/1980) a fost mobilizat de sovietici în 1941. Deja în 1942 el a nimerit
în „trudarmia” fiind eliberat abia în 1952. Peripețiile lui Dumitru Ogranovici,
au început până la război, în Armata Română. Încadrat pușcaș mitralior la
grăniceri, Dumnealui a satisfăcut serviciul militar timp de trei ani, cum se
spunea pe atunci, „greu, rău, mult”:
Grănicerii și jandarmii
Și
cu frații marinari,
Fac
un termen de trei ani,
Nu
ca cei de la pifani,
Ce
nu împlinesc nici doi ani
(în infanteria
română serviciul militar era de un an și opt luni, iar dacă veneai în armată cu
calul - numai un an).
Deoarece pe frontul unde se afla înaintau
forțele militare române și italiene, iar sovieticii nu aveau încredere în
persoane cu un astfel de trecut, l-au dus în orașul Asbest, regiunea Sverdlovsc
(Ural).
În
„Armata de muncă” de asemenea a fost mobilizat Simion Rusu fiul lui Andrei
(13/08/1916 – 15/04/2001), care a fost dus în orașul Cansc de lângă Crasnoiarsc
(Siberia), unde s-a aflat până în 1946. Și Dumnealui a efectuat serviciul
militar în Armata Română până la război, în Tecuci, județul Galați.
Alți
tineri vancicăuțeni au fost mobilizați în Armata Română și au ajuns la „cotul
Donului”. Porfir Dereveanco fiul lui Eremia a căzut prizonier la ruși, fiind
dus în zona Uralului. Apoi mulți ani după război, a fost nevoit să
restabilească minele de cărbune din Donbas. După aceasta, n-a avut copii.
În
primăvara anului 1944 în cadrul ofensivei Iași – Chișinău, Armata Roșie din nou
a invadat Moldova dintre Nistru și Prut. Imediat au fost mobilizați aproximativ
300 de consăteni în Armata Roșie. Deoarece majoritatea din ei se considerau
români, sovieticii nu i-au putut folosi în luptă împotriva Regatului Român.
Consătenii noștri au fost folosiți ca „carne de tun” în alte țări a Europei. Pe
câmpurile Poloniei, Germaniei au fost omorâți sau dați dispăruți 130 de
vancicăuțeni.
Printre ei se afla Prisacari Victor fiul lui
Petru (1925 – dispărut aprilie 1945 în Polonia ) - mitralior, care mai înainte
a nimerit sub bombardament, în timp ce forța râul Vistula.
În
satul Golinde de lângă Frankfurt, Germania a fost înhumat Ogranovici Vladimir
fiul lui Mihai (1924 – 25/04/1945) fratele mai mic al lui Dumitru Ogranovici.
Sofronii Teodor fiul lui Ion (1901 – 15/01/1945)
a fost înhumat ca și mulți alți în satul Iuzefuv, voievodatul Varșovia din
Polonia.
Unii
din cei mobilizați au ajuns până în Germania, alții tocmai în Manciuria
(China). Până în prezent nu se știe cu exactitate numărul și soarta
consătenilor mobilizați în Armata Română...
Mai multe pe:
Anul 1979
9 mai 2009
9 mai 2010
9 mai 2019
Comentarii
Trimiteți un comentariu