Obiceiuri de Sfântul Andrei
1. În seara din ajunul Sf. Andrei, fetele se strângeau la o casă oarecare ca să vrăjească. Mergeau la fântână și luau apă în gură și trebuia să o ducă până în casă. În timpul acesta, fetele se îmbulzeau, se împingeau, făceau de râs, ca să verse apa ceea din gură. Cu apa aceasta pe care o aduceau în casă, plămădeau, cu făină, o turtă.
Plămădeala aceea o făceau, o așezau în rând, și chemau câinele. Fata a cărei plămădeală o mânca câinele, avea să se mărite prima.
2. Puneau sub strachini diferite obiecte și le ridicau la întâmplare. Puneau ac, păhărel, pieptene.
Dacă fetei îi nimerea acul, atunci bărbatul ei va fi sărac ca acul. Dacă găsea pahar – bețivan. Dacă găsea pieptene – va fi pletos.
3. Pe urmă, fetele mergeau la porc și strigau: Hura în Câșlegii de iarnă! Dacă porcul se răspundea, însemna că fata aceea se mărita în iarna aceea, până la Câșlegii de iarnă, când nu-i post. Pe urmă, dacă porcul nu răspundea, mai striga odată: Hura în Câșlegii de primăvară! Apoi dacă nu răspundea, striga: Hura în Câșlegii de vară! Ori Hura în Câșlegii de toamnă!
Câteodată băieții se ascundeau în cotețul porcului și (chipurile porcul ori trebuia să cuviție ori trebuia să facă o beșină) și făceau ei un zgomot care imita răspunsul porcului.
4. Legau unei fete ochii și cu o lumânare afumau fundul străchinii. O puneau să bage degetele în strachină, să ia chipurile apă și să se spele pe ochi. Dar îi dădeau strachina cu funingine, în loc de aceea cu apă. Îi spuneau: bagă degetele, ia apă și dă pe față, apoi uită-te în oglindă și o să vezi cum va fi mirele tău. Ea se vedea murdară pe față, plină de funingine de la lumânare.
5. Gardul era împletit din nuiele de răchită. Seara, în ajun, ele stabileau câți, pari să numere. Apoi numărau parii. Și la parul cela, fata lega o ață. Fiecare fată avea ața de culoarea ei. A doua zi, mergeau și se uitau la parul cela. Cum era parul, așa avea să fie omul ei.
6. Băieții furau porțile de la casele fetelor. Dar nu le duceau departe. Le duceau de obicei la vecini sau chiar la casa băiatului sau a unui tovarăș. Odată, prin anii 70, băieții au luat porțile de la o casă, dar iarna era grea și omătul mare. Ei au prăvălit poarta drept acolo, în cărare. Au presat omătul, deasupra, a mai viscolit. Părinții fetei au căutat poarta, ce a rămas sub zăpadă până primăvară.
Sânger — Jâlivka (sat ucrainean din nordul Basarabiei)
1. Fierbeau chiroști și fiecare fată punea chiroșca ei în pragul casei și chemau câinele.
2. Fetele aruncau încălțămintea peste casă. Și în ce parte se așeza papucul sau opinca, din acea direcție va veni mirele.
3. Fetele ieșeau în drum și dacă trecea un bărbat, îl întrebau cum îl cheamă. Se credea că tot așa îl va chema pe viitorul mire.
Informații culese de la:
Cioban Maria a lui Simion (născută Rusu) – 1948, învățătoare de clase primare, Vancicăuți
Cozac Galina a lui Ion (născută Dumitrașiuc) – 1959, agricultoare, Sânger
Saca Ana a lui Afanasie (născută Nantoi) – 1947, profesoară de limbă și literatură rusă, Vancicăuți
Comentarii
Trimiteți un comentariu